joi, 14 septembrie 2023
Sfinții vin în ajutorul micii rămășiți care urmează Cerul
Mesajul Sfântului Anton de Padova dat lui Mario D'Ignazio, Văzător al Grădinii Binecuvântate din Brindisi, Italia, pe 3 august 2023
Rugați-vă, rugați-vă. Deprindeți-va de sinele vostru deformat pentru Dumnezeu.
Puneți pe Dumnezeu în centrul vieții voastre. Părăsiți lumea, răul, păcatul. Sfinții vin în ajutorul micii rămășiți care urmează Cerul, Biserica Timpurilor de la sfârșitul vremurilor formată din membri care se vor sfinți în timp.
Curățiți-vă prin rugarea ROZARIULUI. Rozariul face minuni în voi.
Credeți, credeți în Isus Pășunătorul Bun. El mântuiește, eliberă și vindecă pe cei care L invocă cu inimă sinceră.
Urmăriți Maica Divină, Fecioara Neprihănită, Regina și Coredemptoare. Ea a fost Primul Tabernacol al lui Isus, Prima Creștină și Discipolă de HRISTOS-DUMNEZEU.
Oferiți rozarii, rozarii, rozarii.
Iubiți Pruncul Isus, adorați-L, imitați-L.
Vremurile sunt nelegiuite, pline de rău. Zece regi ai Anticristului vor domni peste lume. Nu vă temeți, mergeți înainte. Nu vă lăsați la rând, mergeți mai departe.
Nu reculați, căutați pacea inimii. Lăudați pe Yahweh, lăudați pe Dumnezeu. Anticristul va veni în Timpurile de la sfârșitul vremurilor.
Gătiți inimile să primească Duhul Divin, Noua Pentecoste va fi acolo. Rugați-vă, iubiți, postuiți, faceți reparații.
Încredințăți-vă lui Dumnezeu Tatăl Cel Înalt. Credeți în Evanghelie, meditați asupra ei.
Rugați-vă pentru cei care se rătăcesc. Corectați cu milostivire.
Rugați-vă Pruncului Isus. Amen.
Rugăciune la Pruncul Isus
dată de Sfântul Anton de Padova lui Mario D'Ignazio pe 3 aug. 2023
Pruncul Divin, Fiul Etern al Tatălui, primește rugăciunea mea.
Aude suplicarea mea și acorda-o.
Fii pentru mine forță și protecție în ispitire, în nevoie. Nu mă lăsa singur, mântuiește-mă, scutește-mă de iniquitate.
Curățiți-mă, fă-mă unul cu Tine, Cuvânt Sfânt.
Slava Ție, onoare și putere numelui Tău înălțat.
Binecuvântează-mă pe mine şi toată omenirea care se află în pericol de a pierde credința.
Ghidă turma Ta, dă pace inimilor supărate. Amen.
Sfântul Anton de Padova
Acesta este un text despre nașterea lui Ferdinand, cunoscut mai târziu ca Anton de Padova. El s-a născut în Lisabona, capitala Portugaliei, acum aproximativ șase sute cincizeci de ani. La botez i s-a dat numele Ferdinand, dar era obișnuit să fie numit Ferdi.
Curând s-a observat că Ferdi este un copil inteligent. La şcoală el era mult mai înaintat decât ceilalți copii, iar răspunsurile sale erau întotdeauna corecte. Acesta se datorează faptului că privea cu atenție la lecţie. El citea de asemenea toate cartele pe care le putea găsi. Astfel este înțelesul pentru ce, la vârsta de cincisprezece ani, când Ferdi i s-a oferit alegerea să devină ofiţer sau om politic, el nu a ales niciuna dintre ele, ci s-a dus la mănăstire doar ca să poată continua să înveţe. De fapt, dorea să devină un mare învăţat.
Când Ferdi studia de opt ani, a primit sfânta ordonare preoţească şi curând după aceea trebuia să devină profesor. Cu toate acestea, lucrurile s-au petrecut altfel. În acelaşi timp, rămăşitele mortale ale cinci franciscani care scurt înainte sufiseră martiriul ca misionari în Africa erau aduse cu mare pompă înapoi în Portugalia. La trupurile eroilor credinţei, Ferdi a ajuns la concluzia că ar fi mult mai onorabil să devină un martyr. El s-a alăturat Ordinului Franciscan şi de atunci a primit numele mănăstiresc nou Antoniu.
De la prima oră pe care o petrecuse cu franciscani, Antony dorea să meargă în Africa ca misionar, pentru a suferi martiriul credinţei cât mai repede posibil. Ambiția îl împingea pe tânărul religios pe această cale greşită; el voia să devină faimos, oricât ar fi costat.
În cele din urmă, superiorii au cedat insistenţelor lui Antony. Cu plăcere, Antoniu a urcat la bordul navei în Lisabona şi s-a îmbarcat, cum credea el, spre faimă, dar lucrurile s-au petrecut altfel. Totul i-a mers rău pentru el. A ajuns în Africa grav bolnav. Timp de mult timp a fluctuat între viaţă şi moarte. Nu exista posibilitatea să proclame Evanghelia sau martiriului, astfel încât convingerea s-a ridicat în Antoniu că Dumnezeu nu voia ca el să fie un misionar. În acelaşi timp, era tot mai plin de gândul că adevărata şi reală slava unui creştin constă din sărăcie, umilinţă şi joasă. A fost la fel cu Hristos, care era Dumnezeu şi s-a făcut om. De acum înainte, tânărul cu inima mare voia să se străduiască doar pentru această slavă.
Antoniu a plecat acasă. Dar o furtună l-a deviat de calea corectă şi în loc să ajungă la Lisabona, nava sa s-a năvodit pe coasta italiană. Din nou totul i se petrecuse rău, dar acum Antoniu era pe drumul drept spre adevărata slavă creştină prin umilinţă, pentru că în Italia nimeni nu îl cunoştea, nimeni nu ştia de învăţătura lui, astfel încât săracăcise atât încât avea doar veșmântul sfâşiat al ordinului său.
Atunci Anthony a decis să meargă la Assisi, unde în acele vremuri un număr mare de frați s-au adunat în jurul sfântului fondator al ordinului, Francisc. Tânărul frate a pornit și când a ajuns la Assisi, ciudat și neobservat, s-a pierdut printre mulțimea de frați, pentru că nimeni nu știa ceva despre învățătura sa, iar atunci când adunarea s-a dispersat, unul dintre superiori, din bunătate, s-a îngrijit de fratele aparent neștiutor și l-a dus la un mănăstire sărac. Acolo străinul trebuia să ajute pe monahii mai în vârstă ca frate servitor. Acolo, atunci, Antony a găsit gloria prin umilință după exemplul lui Hristos.
Dar după un an, potrivit cu providența lui Dumnezeu, totul s-a schimbat din nou în mod surprinzător. Odată era o primicentennială. Mulți frați, franțiscani și dominicani, erau prezenți, iar episcopul le cerea pe rând să predice un cuvânt solemn. Dar fiecare se scuzau zicând că nu își studiaseră cuvântul și că nu puteau vorbi nepreparat. În sfârșit, episcopul l-a chemat pe fratele Antony, pe care toți îl credeau neștiutor. Anthony s-a opus inițial, spunând că ar prefera să spălă vasele din bucătărie, el era bun la asta. Dar când episcopul a insistat, fratele simplu și-a început cuvântul. Inițial vorbea simplu și clar, astfel încât franțiscanii începeau deja să se rușineze în fața dominicanilor prezenți. Dar apoi flacăra i s-a aprins pe predicator, și el a vorbit atât de cald și iluminator încît toții au declarat mai târziu că niciodată nu au auzit cuvinte atât de glorioase în viață lor.
De atunci Antony nu a avut odihnă. Trebuia să predice peste tot. Unde apărea, oamenii se adunau în mulțimi. Uneori erau numărați până la treizeci de mii de ascultători la cuvântările sale. Cuvintele lui erau destul de ascuțite când era necesar. Dar mai des el vorbea cu dragoste și blândețe. Numeroase persoane au schimbat viața lor în urma cuvintelor sale. Invidia și urăcia au dispărut, iar acolo unde anterior se făceau fapte rele, lucrurile bune s-au dezvoltat. Antony s-a îngrijit de săraci și opriși, și încă face asta, pentru că altfel milioane de oameni nu ar fi venit cu mii de nevoi la cel care a devenit unul dintre cei mai mari ajutori de urgență din toate timpurile.
Pe 13 iunie 1231, Sfântul Anthony a murit în Padova, unde a petrecut ultima parte a vieții sale și unde a fost îngropat, după o viață plină de muncă în slujba lui Dumnezeu și omului.
Profețiile despre Sfârșitul Vremurilor date lui Mario D'Ignazio, văzătorul Grădinii Binecuvântate din Brindisi
Surse: